Dex.Ro Mobile
TEGUMÉNT, tegumente, s. n. 1. Țesut care constituie învelișul corpului la om și la animale. 2. (Bot.) Membrană care înconjură și protejează un organ. ♦ Înveliș al semințelor plantelor, care dă culoarea și aspectul exterior al seminței. – Din fr. tégument, lat. tegumentum. (Sursa: DEX '98 )

TEGUMÉNT s.n. 1. Înveliș organic al corpului mamiferelor; piele. 2. (Bot.) Membrană care înconjură și protejează un organ. ♦ Înveliș protector al embrionului și al seminței plantelor. [Pl. -te, -turi. / < fr. tégument, cf. lat. tegumentum]. (Sursa: DN )

TEGUMÉNT s. n. 1. înveliș organic al corpului mamiferelor; piele. 2. (bot.) membrană care înconjură și protejează un organ; înveliș protector al embionului și al seminței plantelor. (< fr. tégument, lat. tegumentum) (Sursa: MDN )

TEGUMÉNT s. (BOT.) coajă. (~ul unei semințe.) (Sursa: Sinonime )

tegumént s. n., pl. teguménte (Sursa: Ortografic )

TEGUMÉNT ~e n. 1) anat. Înveliș exterior al corpului, format dintr-un ansamblu de țesuturi. 2) bot. Membrană protectoare a seminței și a embrionului plantelor. /<fr. tégument, lat. tegumentum (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
tegument (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tegument tegumentul
plural tegumente tegumentele
genitiv-dativ singular tegument tegumentului
plural tegumente tegumentelor
vocativ singular
plural

tegument (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tegument tegumentul
plural tegumenturi tegumenturile
genitiv-dativ singular tegument tegumentului
plural tegumenturi tegumenturilor
vocativ singular
plural