A arunca (ceva) în spinarea cuiva = a face pe cineva răspunzător de o vină (de obicei fără temei)
A avea (ceva) la bază = a se întemeia pe ceva sigur
A băga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face să se îngrijoreze, să se teamă sau a se îngrijora, a se teme
A da (cuiva) dreptate = a recunoaște că ceea ce spune sau face (cineva) este întemeiat, îndreptățit, just
A face gât = a avea pretenții (neîntemeiate); a face gălăgie, scandal
A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi
A lua frica cuiva (sau a ceva) = a se teme de cineva (sau de ceva)
A pune (ceva) la cântar (sau în cumpănă, în balanță) = a cumpăni, a chibzui (importanța, valoarea etc.) pentru a putea lua o hotărâre întemeiată
A pune bazele a ceva = a întemeia, a funda
A pune temei = a se bizui, a se întemeia
A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia
A se teme de ceva ca de dracul (sau ca dracul de tămâie) = a se teme foarte tare de ceva
A spune (sau a înșira, a îndruga) moși pe groși (sau moși păroși) = a îndruga nimicuri, a spune vorbe fără temei, minciuni, a povesti lucruri fanteziste
A sta (sau a fi) la baza a ceva = a forma temelia, fundamentul a ceva
A sta (sau a rămâne, a fi) în picioare = a) a exista sau a continua să existe; b) (despre teorii, planuri, ipoteze etc.) a corespunde cu realitatea, a fi întemeiat; c) a sta, a rămâne intact sau în poziție verticală
A sta la baza unui lucru = a constitui baza, temelia unui lucru
A umbla cu mofturi = a invoca motive lipsite de temei
A ști carte = a ști să scrie și să citească; a avea cunoștințe temeinice într-un domeniu, a fi învățat
A-i fi (cuiva) urât = a) a se teme (în singurătate); b) a se plictisi
A-și da ifose = a se crede (fără temei) om important, valoros; a se îngâmfa
A-și teme (sau a-și păzi) cojocul = a fi precaut, a evita cu prudență riscurile
Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător
Cu drept cuvânt = pe bună dreptate, în mod întemeiat
Cu judecată = cu bun-simț, cu tact; serios, temeinic
Cu temei = a) întemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic
Cu temeinicie = temeinic, serios
De (sau cu) nădejde = așa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic
De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important
Pe bună dreptate = pe drept cuvânt, în mod întemeiat
Talpa iadului = a) (în basme) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor; b) om foarte rău, păcătos; babă rea, vrăjitoare
TÉME,tem, vb. III. 1. Refl. A simți teamă, a fi cuprins de frică. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere. (Sursa: DEX '98 )
A SE TÉME mă temintranz. 1) A fi stăpânit de teamă; a avea teamă. ◊ ~ și de umbra sa, (~ și de o umbră) a fi foarte fricos. Cine e mușcat de șarpe, se teme și de șopârlă cel pățit devine foarte prevăzător. 2) A fi cuprins de neliniște; a fi cuprins de griji; a se neliniști; a se îngrijora; a se agita; a se frământa. ◊ Mă tem că... mi se pare că ...; cred că ... . /<lat. timere (Sursa: NODEX )
A TÉME temtranz. pop. (soțul, soția) A bănui de infidelitate. /<lat. timere (Sursa: NODEX )
TÉME,tem, vb. III. 1. Refl. A fi cuprins de sentimentul fricii, a simți teamă. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem... = mi-e teamă că..., mi se pare că..., socotesc că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A fi gelos; a bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate în căsnicie. – Lat. timĕre(= timere). (Sursa: DLRM )
TÉME s. v. creștet, sinciput, vertex. (Sursa: Sinonime )
TÉME vb. 1. a se speria, (înv.) a se stidi, (arg.) a se târși. (Nu mă ~ de nimic.)2. v. îngrijora. (Sursa: Sinonime )
téme (-m, -mút), vb. – 1. A fi îngrijorat. – 2. A avea frică de... – 3. (Refl.) A-i fi frică, a simți teamă. – 4. (Refl.) A bănui, a suspecta, a pune la îndoială. – 5. (Refl.) A presimți, a prevedea. – Istr. temu. Lat. tĭmēre, prin intermediul unei forme populare *tῑmēre (Pușcariu 1726; REW 8737), cf. it. temere, prov., sp., port. temer, cat. tembre. Sensul tranzitiv este rar în prezent. Pușcariu, Lr., 277, explică forma refl., prin influența sl. bojati se; dar cf. construcția sp. me temo que. Der. temător, adj. (timid, bănuitor); netemător, adj. (îndrăzneț, încrezător); teamă, s. f. (frică, neliniște, temoare), postverbal de la teme (după Pușcariu 1723 și Tiktin, din lat. tima; după ipoteza improbabilă de Roesler, din gr. δεïμα); teamăt, s. n. (înv., teamă); temoare, s. f. (înv., teamă), cf. REW 8738; temut, adj. (care inspiră teamă); temut, s. n. (teamă, gelozie). (Sursa: DER )
téme vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tem, imperf. 3 sg. temeá; perf. s. 1 sg. temúi; conj. prez. 3 sg. și pl. teámă; part. temút (Sursa: Ortografic )