TAVÉRNĂ, taverne, s. f. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă (instalată de obicei la subsol). – Din fr. taverne. (Sursa: DEX '98 )
TAVÉRNĂ s.f. Cârciumă ordinară, murdară (instalată de obicei la subsol). [< fr. taverne, it. taverna, cf. lat. taberna]. (Sursa: DN )
TAVÉRNĂ s. f. cârciumă sărăcăcioasă, murdară (la subsol). (< fr. taverne, germ. Taverne) (Sursa: MDN )
tavérnă s. f., g.-d. art. tavérnei; pl. tavérne (Sursa: Ortografic )
TAVÉRNĂ ~e f. înv. Cârciumă sărăcăcioasă, murdară și întunecoasă, aflată, de regulă, la subsol. /<fr. taverne, germ. Taverne (Sursa: NODEX )
| tavernă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tavernă | taverna |
| plural | taverne | tavernele |
| genitiv-dativ | singular | taverne | tavernei |
| plural | taverne | tavernelor |
| vocativ | singular | tavernă, taverno |
| plural | tavernelor |
