TĂVĂLEÁLĂ,tăvăleli, s. f. 1. Bătaie, trânteală; rostogolire. 2. Fig. (În expr.) A (o) duce (sau ține) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice; b) (despre lucruri) a nu se strica ușor. – Tăvăli + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )
TĂVĂLEÁLĂ s. v. bătaie, încăierare, luptă. (Sursa: Sinonime )
tăvăleálă s. f., g.-d. art. tăvălélii; pl. tăvăléli (Sursa: Ortografic )
