TAURÍNĂf. 1) la pl. Grup de animale rumegătoare de talie mare, sălbatice sau domestice (reprezentant: taurul); bovină. 2) Animal din acest grup. /<it. taurino, fr. taurin (Sursa: NODEX )
TAURÍNĂs. f. acid organic obținut prin descompunerea acidului taurocolic, prezent în bilă, în țesutul pulmonar și în mușchi. (< fr., engl. taurine) (Sursa: MDN )
taurínă (acid) s. f. (sil. ta-u-), g.-d. art. taurínei (Sursa: Ortografic )
taurínă (zool.) s. f. (sil. ta-u-), pl. tauríne (Sursa: Ortografic )
TAURÍN, -Ă,taurini, -e, adj. Care aparține taurului (1), privitor la taur, din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au ca reprezentant tipic boul; (și la sg.) animal din această specie. [Pr.: ta-u-] – Din it. taurino. (Sursa: DEX '98 )
TAURÍN ~ă (~i, ~e) Care face parte din specia taurului. [Sil. ta-u-] /<it. taurino, fr. taurin (Sursa: NODEX )
TAURÍN, -Ăadj. Din familia taurului, care aparține taurinelor. // s.f.pl. Specie de rumegătoare mari din familia bovinelor, având ca tip boul; (la sg.) animal aparținând acestei specii. [Pron. ta-u-. / < lat. taurinus, it. taurino]. (Sursa: DN )
TAURÍN, -Ă I. adj. din familia taurului, care aparține taurinelor. II. s. f. pl. specie de bovine: boul. (< it. taurino, fr. taurin) (Sursa: MDN )
TAURÍN, -Ă,taurini, -e, adj. Din specia taurului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Specie de bovine care au caracterele taurului. – It. taurino. (Sursa: DLRM )
taurín adj. m. (sil. ta-u-), pl. tauríni; f. sg. taurínă, pl. tauríne (Sursa: Ortografic )
