TĂTẤN,tătâni, s. m. (Pop.) Tată (1). [Forme gramaticale: gen.-dat. (urmat de adjectivul posesiv la sg.) tătâne-, tătâni-, tătână-] – Lat. tata, -anis. (Sursa: DEX '98 )
ȚÂȚẤNĂ,țâțâni, s. f. 1. Balama. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din țâțâni = a supăra rău, a înfuria pe cineva, a scoate din sărite. A-și ieși din țâțâni = a-și pierde răbdarea, a se înfuria. 2. Porțiune unde cele două valve ale unei scoici sunt unite printr-un ligament elastic. 3. (Pop.) Rădăcina unui furuncul. – Lat. *titina. (Sursa: DEX '98 )
ȚÂȚÂNĂ ~if. 1) Dispozitiv metalic format din două plăci unite între ele care, prinse, respectiv, de un panou mobil și de un cadru fix, permit închiderea sau deschiderea panoului; balama. ◊ A scoate din ~i (pe cineva) a supăra pe cineva; a înfuria; a enerva. 2) Articulație a valvelor unei scoici. 3) pop. Rădăcină a unui furuncul. /<lat. titina (Sursa: NODEX )
TĂTÂN s. v. părinte, tată. (Sursa: Sinonime )
ȚÂȚÂNĂ s. (pop.) țâță. (~ în care se dezvoltă matca albinelor.) (Sursa: Sinonime )
ȚÂȚÂNĂ s. v. balama, rădăcină, șarnieră. (Sursa: Sinonime )
tătâne s. m., pl. tătâni (Sursa: Ortografic )
tătâne-meu (-tău, -său) s. m. + adj. (Sursa: Ortografic )
țâțână s. f., g.-d. art. țâțânii; pl. țâțâni (Sursa: Ortografic )
