TASMÁ, tasmale, s. f. (Reg.) Fir sau panglică de mătase, de ață de piele etc. – Din tc. tasma. (Sursa: DEX '98 )
TASMÁ, tasmale, s. f. (Reg.) Fir sau panglică de mătase, de ață, de piele etc. – Tc. tasma. (Sursa: DLRM )
tasmá (-ále), s. f. – (Mold.) Panglică, fundă. – Var. tasma. Tc. tasma (Șeineanu, II, 350, Lokotsch 2043). (Sursa: DER )
tasmá s. f., art. tasmáua, g.-d. art. tasmálei; pl. tasmále (Sursa: Ortografic )
| tasma substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tasma | tasmaua |
| plural | tasmale | tasmalele |
| genitiv-dativ | singular | tasmale | tasmalei |
| plural | tasmale | tasmalelor |
| vocativ | singular | tasma |
| plural | tasmalelor |
