TARTÁR2,tartaruri, s. n. (În mitologia antică) Loc așezat în fundul infernului, în care se presupune că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei; (în credința creștină) iad, infern. [Acc. și: tártar] – Din sl. tarŭtarŭ. (Sursa: DEX '98 )
TARTÁR1 adj. (În sintagma) Sos tartar = maioneză picantă preparată cu mult muștar (cu capere și castraveți acri). – Din fr. [sauce] tartare. (Sursa: DEX '98 )
TARTÁR, -Ăadj. Tătăresc. ◊ Biftec tartar = mușchi fript foarte puțin; sos tartar = sos rece, foarte picant din maioneză pregătită cu gălbenușuri de ou fierte tari, la care se adaugă ceapă tocată fin și muștar. [< fr. tartare]. (Sursa: DN )
TARTÁRadj. inv. tătăresc. ♦ biftec ~ = mușchi fript foarte puțin; sos ~ = sos rece, foarte picant, din maioneză pregătită cu gălbenușuri fierte, la care se adaugă ceapă tocată fin, castraveți în oțet, pătrunjel verde și muștar. (< fr. tartare) (Sursa: MDN )
TARTÁR,tartaruri, s. n. (În mitologia antică) Loc așezat în fundul infernului, în care se presupunea că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei: (în credința creștină) iad, infern. – Slav (v. sl. tartarŭ din gr.). (Sursa: DLRM )
TÁRTAR s. v. iad, infern. (Sursa: Sinonime )
tártar s. n., pl. tártaruri (Sursa: Ortografic )
tartár adj. m., pl. tartári; f. sg. tartáră, pl. tartáre (Sursa: Ortografic )
TÁRTAR ~urin. 1) (în mitologia antică) Loc situat în fundul infernului, în care se credea că erau chinuiți titanii aruncați acolo de Zeus. 2) pop. (în religia creștină) Loc de chinuri veșnice, unde se crede că ajung, după moarte, sufletele celor păcătoși; iad; infern; gheenă. /<sl. tarutaru, gr. tártaros (Sursa: NODEX )
ȚÂRȚÂR s. v. pițigoi-codat. (Sursa: Sinonime )
țârțár, țârțári, s.m. (reg.) 1. măzăriche. 2. nume de plantă erbacee. (Sursa: DAR )
TARTAR adj. În gastronomie, preparat în stil tătar sau foarte picant; biftec tartar = carne de vacă crudă, tocată, servită cu fileuri de sardele și gălbenuș de ou crud deasupra (fr. bifteck tartare; germ. Tatarenbeefsteak); sos tartar = sos picant rece, din maioneză amestecată cu bucățele de albuș fiert, eșalot, capere și verdeață tocată mărunt (fr., engl. sauce tartare; germ. Tatarensauce), iar ca preparat casnic, sos rece din maioneză amestecată cu muștar foarte iute, asezonat divers. (Sursa: DGE )
Declinări/Conjugări
tartar (pl. -uri) substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
tartar
tartarul
plural
tartaruri
tartarurile
genitiv-dativ
singular
tartar
tartarului
plural
tartaruri
tartarurilor
vocativ
singular
—
plural
—
tartar (adj.) adjectiv Surse flexiune: Ortografic
masculin
feminin
nearticulat
articulat
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
tartar
tartarul
tartară
tartara
plural
tartari
tartarii
tartare
tartarele
genitiv-dativ
singular
tartar
tartarului
tartare
tartarei
plural
tartari
tartarilor
tartare
tartarelor
vocativ
singular
tartarule
tartaro
plural
tartarilor
tartarelor
țârțar
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
țârțâr
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.