Dex.Ro Mobile
« Back
TÁRĂ1, tare, s. f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăți nemarcate formate din diferite bucăți de metal sau de sticlă, care se întrebuințează la diferite cântăriri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de bază ale pulberii (3). [Var.: tará s. f.] – Din ngr. tára. (Sursa: DEX '98 )

TÁRĂ2, tare, s. f. Defect fizic sau moral (ereditar); meteahnă. – Din fr. tare. (Sursa: DEX '98 )

TÁRĂ1 ~e f. 1) v. DARA. 2) Ansamblu de greutăți în formă de alice folosite pentru cântăriri în laborator. [G.-D. tarei] /<ngr. tára (Sursa: NODEX )

TÁRĂ2 ~e f. pop. Defect (fizic sau moral) congenital. [G.-D. tarei] /<fr. tare (Sursa: NODEX )

TÁRĂ1 s.f. Greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara. [Var. tará s.f. / < ngr. tara]. (Sursa: DN )

TÁRĂ2 s.f. Defect (fizic sau moral) ereditar; meteahnă, cusur, deficiență. [Cf. fr. tare, it. tara]. (Sursa: DN )

TÁRĂ1 s. f. greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara. (< fr., ngr. tara) (Sursa: MDN )

TÁRĂ2 s. f. defect (fizic sau moral) ereditar; meteahnă, cusur, deficiență. (< fr. tare) (Sursa: MDN )

APĂ TÁRE s. v. acid azotic, acid nitric. (Sursa: Sinonime )

GRÂU TÁRE s. v. ghircă. (Sursa: Sinonime )

TÁRĂ s. dara. (~ unei mărfi.) (Sursa: Sinonime )

TÁRĂ s. v. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu. (Sursa: Sinonime )

ápă táre s. f. + adj. (Sursa: Ortografic )

táră (dara, meteahnă) s. f., g.-d. art. tárei; pl. táre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
tară   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ta tara
plural tare tarele
genitiv-dativ singular tare tarei
plural tare tarelor
vocativ singular tară, taro
plural tarelor