TÁRĂ1,tare, s. f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăți nemarcate formate din diferite bucăți de metal sau de sticlă, care se întrebuințează la diferite cântăriri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de bază ale pulberii (3). [Var.: tará s. f.] – Din ngr. tára. (Sursa: DEX '98 )
TÁRĂ2,tare, s. f. Defect fizic sau moral (ereditar); meteahnă. – Din fr. tare. (Sursa: DEX '98 )
TÁRĂ1 ~ef. 1) v. DARA. 2) Ansamblu de greutăți în formă de alice folosite pentru cântăriri în laborator. [G.-D. tarei] /<ngr. tára (Sursa: NODEX )