Dex.Ro Mobile
Vezi 4 expresii

TĂRCÁ, tărchez, vb. I. Tranz. (Reg.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate), a trage dungi colorate; a dunga; a vărga, a bălța. – Din tărcat (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

ȚÁRCĂ, țărci, s. f. 1. (Ornit.) Coțofană. ◊ Expr. A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) țarcă = a fi limbut, a vorbi mult și fără rost. A sta ca țarca în par = a fi gata de plecare. 2. Fig. (Depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. Epitet depreciativ dat unei femei care vorbește mult. – Din magh. szarka. (Sursa: DEX '98 )

A SE TĂRCÁ pers.3 se ~cheáză intranz. rar A-și pierde culoarea inițială (sub acțiunea apei, soarelui); a se decolora neuniform; a se spălăci; a se șterge. /Din tărcat (Sursa: NODEX )

A TĂRCÁ ~chéz tranz. rar 1) A vopsi în diferite culori. 2) A face să se tărcheze. /Din tărcat (Sursa: NODEX )

ȚÁRCĂ țărci f. 1) pop. Pasăre sedentară, de talie medie, cu aripi scurte și coadă lungă, cu penaj alb-negru foarte gălăgioasă și hrăpăreață; coțofană. 2) fig. peior. Femeie guralivă. [G.-D. tărcii] /<ung. szarka (Sursa: NODEX )

TĂRCÁ vb. 1. v. dunga. 2. v. bălța. (Sursa: Sinonime )

ȚÁRCĂ s. v. coțofană, gura. (Sursa: Sinonime )

ȚARCĂ-DE-MÁRE s. v. scoicar. (Sursa: Sinonime )

tárcă s.f. (reg.) tort subțire. (Sursa: DAR )

țấrca s.f. art. (înv. și reg.) un joc de copii. (Sursa: DAR )

țárcă (-țắrci), s. f. – Coțofană (Pica caudata). Mag. szarka, din sl. svraka (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 429; Gáldi, Dict., 165), cf. slov. sraka, rus. soroka. În Trans. și Mold. (Sursa: DER )

tărcá vb., ind. prez. 3 sg. tărcheáză (Sursa: Ortografic )

țárcă s. f., g.-d. art. țărcii; pl. țărci (Sursa: Ortografic )

coțofánă f., pl. ene (rudă cu ngr. kótsyfas, merlă). Sud. O pasăre din neamu corbuluĭ și a gaițeĭ, cu penele albe și negre și numită încă și caragață, țarcă și știrică (pica caudata). Fig. Femeĭe vorbăreață. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
tarcă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tarcă tarca
plural
genitiv-dativ singular tărci tărcii
plural
vocativ singular tarcă, tarco
plural

tărca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tărca tărcare tărcat tărcând singular plural
tărchea tărcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tărchez (să) tărchez tărcam tărcai tărcasem
a II-a (tu) tărchezi (să) tărchezi tărcai tărcași tărcaseși
a III-a (el, ea) tărchea (să) tărcheze tărca tărcă tărcase
plural I (noi) tărcăm (să) tărcăm tărcam tărcarăm tărcaserăm, tărcasem*
a II-a (voi) tărcați (să) tărcați tărcați tărcarăți tărcaserăți, tărcaseți*
a III-a (ei, ele) tărchea (să) tărcheze tărcau tărca tărcaseră
* Formă nerecomandată

țarcă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țarcă țarca
plural țărci țărcile
genitiv-dativ singular țărci țărcii
plural țărci țărcilor
vocativ singular țarcă, țarco
plural țărcilor

țârcă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țârcă țârca
plural
genitiv-dativ singular țârci țârcii
plural
vocativ singular țârcă, țârco
plural