TĂRBĂCEÁLĂ,tărbăceli, s. f. (Fam.) Faptul de a tărbăci. ◊ Expr. A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală = a da în tărbacă. – Tărbăci + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )
tărbăceálă, tărbăcéli, s.f. (pop. și fam.) 1. bătaie. 2. ocară, batjocură. (Sursa: DAR )
tărbăceálă s. f., g.-d. art. tărbăcélii; pl. tărbăcéli (Sursa: Ortografic )
