TARÁT, -Ă,tarați, -te, adj. (Rar) Plin de vicii, cu tare2. – Din fr. taré. (Sursa: DEX '98 )
TĂRẤȚĂ,tărâțe, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Înveliș al grăunțelor de grâu, de porumb etc. zdrobit prin măcinare și separat de făină la cernut. ◊ Expr. Scump la tărâțe și ieftin la făină, se spune despre cel care este zgârcit la cheltuieli mărunte, dar risipitor când nu trebuie. (Reg.) A face (pe cineva) tărâțe = a rupe în bucăți, a omorî (pe cineva). (Reg.) A se dedulci ca calul la tărâțe = a se deprinde cu binele. 2. Rumeguș (de lemn). 3. (Reg.) Mătreață (a pielii). – Din bg. trici, scr. trice. (Sursa: DEX '98 )
TÂRẤT s. n. Târâre. – V. târî. (Sursa: DEX '98 )
ȚARÁT,țarate, s. n. Stat cârmuit de un țar. – Țar + suf. -at. (Sursa: DEX '98 )
TARÁT ~tă (~ți, ~te)rar Care are (multe) tare; cu defecte fizice sau morale congenitale. /Din tară (Sursa: NODEX )
TĂRÂȚĂ ~ef. mai ales la pl. Produs secundar, provenit din învelișul boabelor de cereale măcinate, ales din făină prin cernere. ◊ Cine se amestecă (sau se bagă) în ~, îl mănâncă porcii cine se întovărășește cu oamenii necinstiți, se alege cu neplăceri. /<sl. trice, bulg. trici, sb. trice (Sursa: NODEX )
ȚARÁT ~en. Stat guvernat de un țar; monarhie; regat. /țar + suf. ~at (Sursa: NODEX )
TARÁT, -Ăadj. (Rar) Vicios, care are tare. [Cf. fr. taré]. (Sursa: DN )
TARÁT, -Ăadj. 1. care e atins de o tară fizică. 2. vicios, corupt. 3. (despre arbori) atins de defecte care îl fac impropriu pentru utilizarea industrială. 4. (despre pui) mic, sub o anumită greutate. (< fr. taré) (Sursa: MDN )
TARÁT, -Ă,tarați, -te, adj. (Rar) Plin de vicii, cu tare. – din tară2. (Sursa: DLRM )
TĂRÂȚĂ s. v. mătreață, pitiriazis, rumegătură, rumeguș. (Sursa: Sinonime )
tărîțe s. f. pl. – Coajă măcinată de boabe de cereale. Sl. triçe (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Philippide, Principii, 38; Cihac, II, 402), cf. bg. trici, sb., cr. trice. – Der. tărîțos, adj. (care conține multă tărîță; care are consistența tărîței). (Sursa: DER )
tarát adj. m., pl. taráți; f. sg. tarátă, pl.taráte (Sursa: Ortografic )
