A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva)
A face (pe cineva) tărâțe = a rupe în bucăți, a omorî (pe cineva)
A o scălda = a evita un răspuns sau o atitudine hotărâtă, a răspunde evaziv
A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația
A se dedulci ca calul la tărâțe = a se deprinde cu binele
A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăți și mai mult situația (dintre doi adversari); a întărâta, a ațâța pe cei care se ceartă
A ști una și bună = a avea o părere hotărâtă, pe care nu o poate zdruncina nimeni
A(-i) pune (cuiva) piciorul în prag = a lua o atitudine hotărâtă, a se opune energic
A(-și) da cuvântul (de onoare) = a se angaja în mod hotărât că va face cu orice preț ceva
A-l căra (pe cineva) păcatul = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie
Cu ascuțime = hotărât, ferm
Fără (nici) o șovăială = hotărât, ferm, dârz, neclintit
Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă
La (o) adică sau la dică = a) la drept vorbind; ca să spun adevărul; b) în momentul hotărâtor, la nevoie
În doi peri = a) cărunt; care este între două vârste; b) (care este) neprecizat, nedefinit bine, nehotărât, între două stări; îndoielnic, confuz, echivoc, neclar; c) amețit de băutură; cherchelit
TARÁT, -Ă,tarați, -te, adj. (Rar) Plin de vicii, cu tare2. – Din fr. taré. (Sursa: DEX '98 )
TARÁT, -Ăadj. (Rar) Vicios, care are tare. [Cf. fr. taré]. (Sursa: DN )
TARÁT, -Ăadj. 1. care e atins de o tară fizică. 2. vicios, corupt. 3. (despre arbori) atins de defecte care îl fac impropriu pentru utilizarea industrială. 4. (despre pui) mic, sub o anumită greutate. (< fr. taré) (Sursa: MDN )
TARÁT, -Ă,tarați, -te, adj. (Rar) Plin de vicii, cu tare. – din tară2. (Sursa: DLRM )
tarát adj. m., pl. taráți; f. sg. tarátă, pl.taráte (Sursa: Ortografic )
TÂRẤT s. n. Târâre. – V. târî. (Sursa: DEX '98 )
TÂRÎ́,târăsc, vb. IV. 1. Tranz. A mișca un lucru (greu) dintr-un loc în altul, trăgându-l pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal. ◊ Expr. A târî barca pe uscat = a trăi greu. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. ♦ Fig. A îndemna, a împinge spre ceva (reprobabil); a antrena. 2. Refl. A merge, a înainta cu greu atingând pământul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a înainta prin mișcări specifice, cu trupul lipit de pământ. ♦ A merge încet, a înainta cu greu, abia mișcându-și picioarele. 3. Refl. (Despre obiecte care atârnă) A atinge pământul cu partea de jos, a se freca de pământ. – Din sl. trĕti. (Sursa: DEX '98 )
ȚARÁT,țarate, s. n. Stat cârmuit de un țar. – Țar + suf. -at. (Sursa: DEX '98 )
A SE TÂRÎ mă ~ăscintranz. 1) (despre persoane sau despre animale) A se mișca greu, cu trupul lipit de pământ. ◊ ~ în fața cuiva a manifesta servilism față se cineva. 2) (despre oameni) A merge încet, cu greu, abia ducându-și picioarele; a se tăbârci. 3) (despre obiecte care atârnă) A se freca de pământ (în timpul mișcării). /<sl. trĕti (Sursa: NODEX )
A TÂRÎ́ ~ăsctranz. 1) (obiecte sau ființe) A face să se miște, ducând cu greu (după sine); a trage. ◊ ~ (sau a trage) barca pe uscat a trăi foarte greu. ~ pe cineva în noroi a face să comită fapte reprobabile; a compromite. 2) A face să se târască. /<sl. trĕti (Sursa: NODEX )
TARÁT ~tă (~ți, ~te)rar Care are (multe) tare; cu defecte fizice sau morale congenitale. /Din tară (Sursa: NODEX )
ȚARÁT ~en. Stat guvernat de un țar; monarhie; regat. /țar + suf. ~at (Sursa: NODEX )
TÂRÎ vb. 1. a târâi, a târșâi, a trage, (reg.) a tăgârța. (A ~ ceva după sine.)2. (rar) a se târșâi, (Mold.) a se tăbârci. (Se ~ până la tranșee.)3. (pop.) a mâna. (Oltul îl ~ la vale.)4. a antrena, a împinge. (Îl ~ în acțiuni nesăbuite.) (Sursa: Sinonime )
TÂRÎ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta. (Sursa: Sinonime )
tîrî (tîrắsc, tîrît), vb. – 1. A tîrîi pe pămînt, a trage după sine. – 2. A înșfăca, a înhăța. – Var. tîrîi, tîri, întîri. Sl. trĕti, trą „a freca” (Cihac, II, 411; Tiktin), cf. sb. trti, ceh. triti. Pentru semantism, trebuie să se pornească de la ideea de „a freca pămîntul”; pentru fonetism, cf. pîrî. – Der. tîrîie-brîu, s. m. (zdrențăros, golan); tîrîș (Mold., tîrîiș), adv. (pe jos); tîrîș, s. n. (buștean sau sarcină de lemne transportată prin tîrîre); tîrî(i)tor,adj. (care se tîrăște); tîrîtoare, s. f. (reptilă, unealtă de pescuit pentru a se scufunda); tîrîtură, s. f. (tîrîre, acțiunea de a tîrî; femeie stricată); tîrlan, s. m. (buștean, lemn), cuvînt rar, apare la Sandu-Aldea; tîrlie, s. f. (derdeluș), ultimele cuvinte, cu l expresiv, sînt proprii Munt. (Sursa: DER )
târât s. n. (Sursa: Ortografic )
târî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târăsc, imperf. 3 sg. târá; conj. prez. 3 sg. și pl. târáscă (Sursa: Ortografic )
