TARACÁN, taracani, s. m. (Reg.) Gândac. – Din rus. tarakan. (Sursa: DEX '98 )
TARACÁN s. v. gândac de bucătărie, gândac de casă, gândac-negru, libarcă, șvab. (Sursa: Sinonime )
taracán s. m., pl. taracáni (Sursa: Ortografic )
| taracan substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | taracan | taracanul |
| plural | taracani | taracanii |
| genitiv-dativ | singular | taracan | taracanului |
| plural | taracani | taracanilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
