TĂRĂBÓI s. n. Gălăgie mare, larmă; zarvă, hărmălaie, tămbălău. – Cf. alb. tërboz, gr. thórybos. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TĂRĂBÓI n. 1) Tulburare mare, însoțită de gălăgie și scandal; hărmălaie; tevatură. 2) Dezordine mare. /cf. alb. tërboz, ngr. thorybos (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

tărăbói s. n. (Sursa: DOOM 2 ) Copy to clipboard

TĂRĂBÓI s. v. hărmălaie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

tărăbói (-oíuri), s. n. – Zarvă, gălăgie, larmă. Origine incertă, probabil expresivă. S-a propus ceh. tarabiti se „a face zgomot” (Cihac, II, 401); tarabă (Tiktin); alb. tërboj „a turba” (Capidan, Dacor., III, 763). Nici una din aceste soluții nu pare posibilă. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

tărăbói s. n., pl. tărăboáie (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard