(A cântări) cu bătaie = (a cântări) cu puțin peste greutatea exactă
(A fi om) cu dare de mână = (a fi om) înstărit, bogat
(A fi) mână de fier (sau mână forte) = (a fi) om energic, autoritar
(A fi) mâță blândă = (a fi) prefăcut, ipocrit, fățarnic
(A fi) tare (sau sănătos) ca piatra (sau de piatră) = (a fi) foarte sănătos și rezistent
(A fi) tare de (-o) ureche (sau de urechi) = a nu auzi bine
(A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent
(A fi) tare de(-o) ureche (sau de urechi) = (a fi) surd
(Parc-ar fi) scos de la naftalină = a) se spune despre ceva învechit, demodat, desuet; b) se spune despre ceva revenit în atenție după o lungă uitare
(Peste) nouă mări și (nouă) țări = foarte departe
A (i) se duce (sau a-i merge) cuiva vestea (sau buhul) ca de popă tuns = a stârni vâlvă cu o faptă neobișnuită; a se face mare zarvă în jurul cuiva sau a ceva
A (nu-) și cunoaște (sau vedea, ști) lungul nasului = a (nu-) și da seama cât e în stare să facă cu puterile proprii; a (nu-) și da seama de măsura pe care trebuie s-o păstreze față de alții; a (nu) se comporta cuviincios
A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba
A (se) face sau a (se) rupe ferfeniță = a (se) rupe tare, a (se) distruge; a (se) ferfeniți
A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare
A (se) întoarce pe dos = a) a (se) nemulțumi profund; a (se) supăra foarte tare, a (se) tulbura; b) a(-și) strica buna dispoziție, a (se) bosumfla
A afla târgul și țara = a afla toată lumea
A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste în țară = a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomină
A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate
A atârna (sau a pune, a lega cuiva) lingurile de gât (sau în, de brâu) = a lăsa pe cineva nemâncat fiindcă a venit târziu la masă
A avea gura moale (sau tare) sau a fi moale (sau tare) în (sau de) gură = (despre cai) a se supune ușor (sau greu) la mișcările ce i se fac cu frâul
A avea o gură cât o șură = a vorbi mult și tare
A avea obraz subțire = a fi bine crescut, a avea purtări frumoase
A avea seu la rărunchi = a fi înstărit, a avea avere; a-i merge foarte bine
A băga (pe cineva) în draci = a necăji, a întărâta (pe cineva)
A cere (sau a prezenta, a exprima) scuze = a-și exprima părerea de rău pentru o greșeală făcută; a cere iertare
A călca drept = a avea o purtare bună, cinstită
A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile, comportarea cuiva
A călca strâmb = a avea o comportare incorectă, imorală
A da (sau a cădea, a ajunge, a gusta) patarama cuiva = a o păți la fel cu altcineva
A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală = a da în tărbacă
A da holera în cineva = a se speria foarte tare, a intra spaima în cineva
A da orbiș = a lovi fără cruțare
A da sfoară în țară = a răspândi o veste, un zvon; a da de știre
A face (cuiva) un hatâr = a acorda (cuiva) o favoare; a satisface (cuiva) o dorință sau un capriciu
A face (pe cineva) turtă = a bate foarte tare (pe cineva)
A face (pe cineva) tărâțe = a rupe în bucăți, a omorî (pe cineva)
A face din țânțar armăsar = a exagera mult
A face pe cineva (din om) neom = a aduce pe cineva într-o stare de plâns, distrugându-l fizicește sau sufletește
A face spumă (sau spume) la gură = a se înfuria foarte tare, a face scandal mare
A face un lucru cu ochii închiși = a face un lucru foarte ușor, fără dificultate, fără ezitare
A face venin = a se supăra foarte tare, a-și face sânge rău
A fi (sau a pune, a ține etc.) sub papuc = a fi (sau a pune, a ține etc.) sub ascultarea deplină a cuiva, a se lăsa sau a face să se lase condus de cineva
A fi (sau a se afla etc.) pe picior de pace (sau de război) = a fi (sau a se afla etc.) în stare de pace (sau de război)
A fi (sau a se face, a îngheța) bocnă = a îngheța tare
A fi (sau a se îmbăta) turtă = a se îmbăta foarte tare
A fi cu două limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, fățarnic, prefăcut
A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă
A fi cu gura mare = a fi certăreț, scandalagiu
A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea)
TAR,taruri, s. m. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 125 de ocale. ♦ Sarcină, povară. – Din magh. tar. (Sursa: DEX '98 )
TAR s. v. greu, greutate, încărcătură, povară, sarcină. (Sursa: Sinonime )
tar (-ruri), s. n. – 1. Greutate, încărcătură. – 2. Plută, bac. Mag. tar, din sl. tovarŭ (Tiktin). Înv. și Trans., cf. tărhat. (Sursa: DER )
tár s. n., pl. táruri (Sursa: Ortografic )
ȚAR,țari, s. m. Titlu purtat în trecut de monarhii unor state slave; persoană care purta acest titlu. – Din rus. țar. (Sursa: DEX '98 )
ȚÂR1 interj. Cuvânt care imită zgomotul intermitent produs de greier și de alte insecte sau de un lichid care se scurge picurând de undeva. [Var.: țârc interj.] – Onomatopee. (Sursa: DEX '98 )
ȚÂR2,țâri, s. m. 1. Scrumbie mică de mare, care se pescuiește primăvara și se consumă mai ales sărată și uscată. 2. Fig. Om foarte slab. – Din ngr. tsiros. (Sursa: DEX '98 )
TAR1 ~im. (în trecut) Unitate de măsură a greutății (egală cu 125 de ocale). /<ung. tár (Sursa: NODEX )
TAR2 ~urin. rar Instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanță cu gât lung și cu coarde care produc sunete prin ciupire. /<ung. tár (Sursa: NODEX )
ȚAR ~im. ist. (în Rusia și în alte state slave; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării; monarh; suveran; împărat; rigă; rege. /<rus. țar, sl. țaru (Sursa: NODEX )
ȚÂR1interj. 1) (se folosește, repetat, pentru a reda zgomotul produs de un lichid ce țârâie). 2) (se folosește, prelungit, pentru a imita sunetul produs de unele insecte). 3) (se folosește, prelung, pentru a imita sunetul produs de o sonerie etc.). /Onomat. (Sursa: NODEX )
ȚÂR2 ~im. 1) Pește marin, de talie mică, cu corp lunguieț, de culoare albastră, care se consumă sărat și uscat. 2) fig. Persoană slabă, costelivă. /<ngr. tsíros (Sursa: NODEX )
ȚARs. m. titlu dat vechilor împărați ai Rusiei și vechilor suverani ai sârbilor și bulgarilor. (< rus. țar) (Sursa: MDN )
ȚÂR interj. pic. (Apa se prelinge și face: ~!, ~!) (Sursa: Sinonime )
tăr, tări, s.m. (reg.) sergent de stradă. (Sursa: DAR )
țar (-ri), s. m. – 1. (Înv.) Împărat. – 2. Monarh slav. Sl. carĭ, din mgr. ϰαισαρ. – Der. țarevici, s. m. (fiu de țar), din rus. carevič; țarină, s. f. (nevastă de țar, împărăteasă rusă), din rus. c****a; Țarigrad, s. m. (Constantinopol), înv., din sb. Carigrad. (Sursa: DER )
țîr interj. – Imită scîrțîitul, țiuitul. – Var. țîra (-țîra), țur. Creație expresivă, cf. sfîr, sl. cureti „a alerga”, ngr. τσιρίζω „a piui”, sp. chirriar, germ. zirpen. – Der. țîr, s. n. (arcul capotei la birjă; daltă), cf. țiu; țîră (var. țiră), s. f. (bucățică, fărîmă, pic; Trans., fîșie, zdreanță); țîrfă, s. f. (Trans., nisip; Banat, argilă amestecată cu paie), cf. tîrlă după Diculescu, Elementele, 490, din gr. σύρφος); țîrfoli, vb. (a dichisi), în Mold. (după Scriban, în legătură cu a picura, a prelinge; mag. corholni „a răzui”); țîrîi (var. țurui, ciurui, țîrlîi), vb. (a cînta greierii; a cînta din vioară), care s-a explicat greșit prin sl. suriti (Miklosich, Slaw. Elem., 52), prin sb., cr. curiti „a fugi” (Cihac, II, 435), prin bg. cărkam (Conev 95); țîrîit, s. m. (țiuit; cu țîrîita, picătură cu picătură); țîrîitor, adj. (care țiuie; s. m., obleț, Alburnus lucidus); țîrîitură, s. f. (țîrîit); țîrloi, s. m. (Trans., ciocîrlie; țeavă, tub); țîrc, interj. (imită țîrîitul laptelui muls); țîrcîi (var. țîrcăi, Trans. țîrcoti), vb. (a mulge; refl., a picura; refl., a fi zgîrcit; cu țîrcîita, picătură cu picătură); țîrcavă, adj. f. (se zice despre oile cu lînă puțină sau cu lînă scurtă); țurloi (var. rară țurlui), s. n. (țeavă, tub; fluierul piciorului, tibia), cf. țîrloi; țurțur (var. țu(r)țur(e), țuțuroi), s. m. (sloi mic și subțire de gheață ascuțit la un capăt), formă reduplicată a interj. țur (cf. Giuglea, Dacor., I, 250); țurțura, vb. (a atîrna ca țurțurii). Tîrcav, adj. (sterp, fără vegetație; oaie cu păr scurt; Olt., lepădat, eșuat, frustat) pare a fi var. a lui țîrcav; caz în care rut. tyrkavyi, pe care Candrea îl propune ca etimon, trebuie să provină din rom.; der. tîrcăvi, vb. refl. (a da greș). – Din rom. provine mag. cire (Treml, Magyar Nyelv., XXVII, 323). Cf. țurcă. (Sursa: DER )
țîr (-ri), s. m. – Varietate de scrumbie sărată. – Mr. țir. Ngr. ταήρος (Tiktin; Gáldi 262), cf. tc. çiroz, bg. ciroz. (Sursa: DER )