- A călca din pod (sau de sus) = a umbla țanțoș, trufaș
ȚÁNȚOȘ, -Ă, țanțoși, -e, adj. Semeț, mândru, îngâmfat, fudul; arogant. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
ȚÁNȚOȘ ~ă (ĩ, ĕ) și adverbial peior. (despre persoane) Care manifestă orgoliu (nemăsurat); plin de sine; fudul; mândru; încrezut; înfumurat; îngâmfat; măreț; falnic; semeț. A umbla ~. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
ȚÁNȚOȘ adj. 1. v. îngâmfat. 2. v. semeț. 3. v. obraznic. (Sursa: Sinonime )
țánțoș adj. m., pl. țánțoși; f. sg. țánțoșă, pl. țánțoșe (Sursa: Ortografic )
| țanțoș adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | țanțoș | țanțoșul | țanțoșă | țanțoșa |
| plural | țanțoși | țanțoșii | țanțoșe | țanțoșele |
| genitiv-dativ | singular | țanțoș | țanțoșului | țanțoșe | țanțoșei |
| plural | țanțoși | țanțoșilor | țanțoșe | țanțoșelor |
| vocativ | singular | țanțoșule | țanțoșo |
| plural | țanțoșilor | țanțoșelor |
