TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TANGÁ vb. I. intr. (Despre nave, avioane) A avea o mișcare de balans în sens longitudinal; a avea tangaj. [Cf. fr. tanguer]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

TANGÁ vb. intr. (despre nave, avioane) a avea tangaj. (< fr. tanguer) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

tangá vb., ind. prez. 3 sg. tangheáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A TANGÁ pers. 3 tangheáză intranz. (despre nave, avioane) A balansa în sens longitudinal. /<fr. tanguer (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

TÂNGĂ f. la sing. reg. Stare sufletească provocată de săvârșirea unei fapte nesocotite sau de o nereușită. /<sl. tonga (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

TẤNGĂ, tângi, s. f. (Înv. și arh.) Mâhnire adâncă, jale, amărăciune. – Slav (v. sl. tonga). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

TÂNGĂ s. v. jale. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

tîngă (-gi), s. f. – Supărare, chin. – Megl. tǫngă. Sl. tąga (Tiktin). Înv. și Mold. – Der. tîng, adj. (mîhnit, necăjit), Mold., rar.; tîngui, vb. (a se lamenta; a plînge, a deplînge), din sl. tągovati (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 411); tînguială, s. f. (jelanie, plîngere); tînguios (var. tînguielnic), adj. (trist, mîhnit, necăjit); tînguitor, adj. (trist). (Sursa: DER ) Copy to clipboard