Dex.Ro Mobile
TAIGÁ, taigale, s. f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune mlăștinoasă întinsă din Siberia și din partea europeană a Rusiei; p. ext. nume dat subzonei pădurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. – Din rus. taiga. Cf. fr. taïga. (Sursa: DEX '98 )

TAIGÁ s.f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune întinsă în nordul Europei și al Asiei. [Pron. tai-ga, gen. -alei. / < rus. taiga, cf. fr. taiga]. (Sursa: DN )

TAIGÁ s. f. formațiune vegetală din emisfera boreală, formată din conifere. (< rus. taiga) (Sursa: MDN )

taigá s. f. (sil. tai-), art. taigáua, g.-d. art. taigálei; pl. taigále (Sursa: Ortografic )

TAIGÁ ~le f. 1) Regiune întinsă acoperită cu păduri dese de conifere. 2) Vegetație proprie acestei regiuni. [Art. taigaua; G.-D. taigalei; Sil. tai-] /<rus. taiga (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
taiga   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular taiga taigaua
plural taigale taigalele
genitiv-dativ singular taigale taigalei
plural taigale taigalelor
vocativ singular taiga
plural taigalelor