TAHMIN, tahminuri, s. n. (Înv.) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. – Din tc. tahmïn. (Sursa: DEX '98 )
TAHMÍN s. v. aproximație. (Sursa: Sinonime )
tahmín s. n. – Socoteală, deviz. – Mr. tahmine. Tc. (arab.) tahmin (Șeineanu, III, 116), cf. alb., bg. tahmin. Sec. XIX, înv. (Sursa: DER )
tahmín s. n., pl. tahmínuri (Sursa: Ortografic )
| tahmin substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tahmin | tahminul |
| plural | tahminuri | tahminurile |
| genitiv-dativ | singular | tahmin | tahminului |
| plural | tahminuri | tahminurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
