Dex.Ro Mobile
« Back
TĂCÚT, -Ă, tăcuți, -te, adj. 1. Care tace, care nu vorbește; p. ext. care nu face zgomot; calm, liniștit. 2. Puțin comunicativ, taciturn; p. ext. discret, rezervat, timid. – V. tăcea. (Sursa: DEX '98 )

TĂCÚT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A TĂCEA. 2) (despre oameni) Care vorbește puțin; care este închis în sine; taciturn. ◊ Pe ~te pe ascuns. /v. a tăcea (Sursa: NODEX )

TĂCÚT1 s. n. (În expr.) Pe tăcute(le) = în tăcere, pe ascuns. [Formă gramaticală: (în expr.) tăcute(le)] – V. tăcea. (Sursa: DLRM )

TĂCÚT2, -Ă, tăcuți, -te, adj. 1. Care tace, care nu vorbește; p. ext. care nu face zgomot; calm, liniștit. 2. Taciturn; p. ext. discret, rezervat, timid. – V. tăcea. (Sursa: DLRM )

TĂCÚT adj. 1. v. ursuz. 2. v. liniștit. 3. calm, liniștit. (Pe aleile ~.) 4. liniștit, mut. (Natură ~.) (Sursa: Sinonime )

Tăcut ≠ comunicativ, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreț (Sursa: Antonime )

tăcút s. n. (pl. tăcute în loc. pe~) (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
tăcea   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tăcea tăcere tăcut tăcând singular plural
taci tăceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tac (să) tac tăceam tăcui tăcusem
a II-a (tu) taci (să) taci tăceai tăcuși tăcuseși
a III-a (el, ea) tace (să) ta tăcea tăcu tăcuse
plural I (noi) tăcem (să) tăcem tăceam tăcurăm tăcuserăm, tăcusem*
a II-a (voi) tăceți (să) tăceți tăceați tăcurăți tăcuserăți, tăcuseți*
a III-a (ei, ele) tac (să) ta tăceau tăcu tăcuseră
* Formă nerecomandată

tăcut   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tăcut tăcutul tăcu tăcuta
plural tăcuți tăcuții tăcute tăcutele
genitiv-dativ singular tăcut tăcutului tăcute tăcutei
plural tăcuți tăcuților tăcute tăcutelor
vocativ singular
plural