Dex.Ro Mobile
TACTÁ, tactez, vb. I. Tranz. (Muz.) A indica diverși timpi ai măsurii, în procesul de execuție, prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. – Din tact1. Cf. germ. taktieren. (Sursa: DEX '98 )

TACTÁ vb. tr. (muz.) a indica diverși timpi ai măsurii prin gesturi ale mâinii, conform unei scheme speciale. (după germ. taktieren) (Sursa: MDN )

tactá vb., ind. prez. 1 sg. tactéz, 3 sg. și pl. tacteáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
tacta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tacta tactare tactat tactând singular plural
tactea tactați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tactez (să) tactez tactam tactai tactasem
a II-a (tu) tactezi (să) tactezi tactai tactași tactaseși
a III-a (el, ea) tactea (să) tacteze tacta tactă tactase
plural I (noi) tactăm (să) tactăm tactam tactarăm tactaserăm, tactasem*
a II-a (voi) tactați (să) tactați tactați tactarăți tactaserăți, tactaseți*
a III-a (ei, ele) tactea (să) tacteze tactau tacta tactaseră
* Formă nerecomandată