TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine, posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus. (Sursa: DEX '98 )
TACITÚRN, -Ă adj. (Liv.) Cu o fire tăcută, tăcut din fire. [Cf. fr. taciturne, it. taciturno, lat. taciturnus]. (Sursa: DN )
TACITÚRN, -Ă adj. care vorbește puțin, tăcut din fire. (< fr. taciturne, lat. taciturnus) (Sursa: MDN )
TACITÚRN adj. v. ursuz. (Sursa: Sinonime )
Taciturn ≠ comunicativ, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreț (Sursa: Antonime )
tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. sg. tacitúrnă, pl. tacitúrne (Sursa: Ortografic )
TACITÚRN ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care vorbește puțin; care este închis în sine; tăcut. /<fr. taciturne (Sursa: NODEX )
| taciturn adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | taciturn | taciturnul | taciturnă | taciturna |
| plural | taciturni | taciturnii | taciturne | taciturnele |
| genitiv-dativ | singular | taciturn | taciturnului | taciturne | taciturnei |
| plural | taciturni | taciturnilor | taciturne | taciturnelor |
| vocativ | singular | taciturnule | taciturno |
| plural | taciturnilor | taciturnelor |
