tacere
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
tăcea verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
(a) tăcea | tăcere | tăcut | tăcând | singular | plural |
taci | tăceți |
|
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
singular | I (eu) | tac | (să) tac | tăceam | tăcui | tăcusem |
a II-a (tu) | taci | (să) taci | tăceai | tăcuși | tăcuseși |
a III-a (el, ea) | tace | (să) tacă | tăcea | tăcu | tăcuse |
plural | I (noi) | tăcem | (să) tăcem | tăceam | tăcurăm | tăcuserăm, tăcusem* |
a II-a (voi) | tăceți | (să) tăceți | tăceați | tăcurăți | tăcuserăți, tăcuseți* |
a III-a (ei, ele) | tac | (să) tacă | tăceau | tăcură | tăcuseră |
* Formă nerecomandată
tăcere substantiv feminin | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | tăcere | tăcerea |
plural | tăceri | tăcerile |
genitiv-dativ | singular | tăceri | tăcerii |
plural | tăceri | tăcerilor |
vocativ | singular | tăcere, tăcereo |
plural | tăcerilor |