TABÉL,tabele, s. n. 1. Foaie cuprinzând nume, cifre și date, introduse în rubrici cu specificații amănunțite, pentru a servi unui anumit scop; tablă1 (4), tablou (I 5). ♦ (Mat.; Tehn.) Serie de valori numerice obținute prin calcul, prin observații sau experiențe, aranjate într-o anumită ordine, în șiruri și coloane, pentru ușurarea unor calcule sau pentru obținerea unei clasificări. 2. (Înv.) Tablou (I 1); planșă; fig. priveliște. – Din lat. tabella, germ. Tabelle. (Sursa: DEX '98 )
TABÉLs.n. Foaie liniată și împărțită în rubrici completate cu cifre, date etc. ♦ Listă care cuprinde cifre, nume etc. aranjate într-o anumită ordine; tablou. [Pl. -le, -luri. / < lat. tabella, germ. Tabelle]. (Sursa: DN )
TABÉLs. n. foaie împărțită în rubrici completate cu nume, cifre, date etc.; tablou (I, 5). (< lat. tabella, germ. Tabelle) (Sursa: MDN )
TABÉL s. 1. (rar) tabelă, (înv.) tablă, tablou. (A completat un ~.)2. listă, (înv.) izvod. (Un ~ al locatarilor.)3. tablă. (~ înmulțirii.) (Sursa: Sinonime )
TABÉL s. v. cadru, peisaj, planșă, priveliște, scenă, tablou, vedere. (Sursa: Sinonime )
tabél s. n., pl. tabéle (Sursa: Ortografic )
TABÉL ~en. 1) Foaie cuprinzând desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, simboluri, informații, prezentate într-o anumită ordine; tablă. 2) Listă de termeni, simboluri sau valori numerice, sistematizate într-un anumit mod (pentru a ușura folosirea lor). 3) Material didactic constând dintr-o coală de hârtie pe care este desenată o ilu-strație a temei de studiu. /<lat. tabella, germ. Tabelle (Sursa: NODEX )
