TĂTÁRCĂ, tătarce, s. f. 1. Tătăroaică. 2. Iapă de soi tătăresc. 3. Haină lungă, îmblănită, purtată de tătari. 4. Specie de dovleac uscat, golit de miez, întrebuințat ca ploscă sau ca felinar. – Tătar + suf. -că. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TĂTÁRCĂ s. tătăroaică, (reg.) tătăriță, tătăroaie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

TĂTÁRCĂ s. v. hrișcă, mătură, tărtăcuță. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

tătárcă (persoană, iapă, haină) s. f., g.-d. art. tătárcei; pl. tătárce (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

tătárcă (dovleac golit de miez) s. f., g.-d. art. tătărcii; pl. tătărci (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TĂTÁRCĂ ~ce f. 1) Plantă erbacee cu tulpină târâtoare, cu frunze dințate și cu fructe gălbui, bombate la capăt și alungite spre coadă; tidvă. 2) Vas făcut din fructul uscat și golit de miez al acestei plante, folosit pentru băut; tidvă. /tătar + suf. ~că (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

BURUIANĂ-DE-TĂTÁRCĂ s. v. rostopască. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard