TĂRTĂCÚȚĂ, tărtăcuțe, s. f. 1. Plantă târâtoare sau agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiețe, roșii și cu fructe comestibile (Coccinia indica). ♦ P. restr. Fructul acestei plante. 2. Fig. (Glumeț) Cap. ♦ Ființă mică, bondoacă. – Tătarcă + suf. -uță. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TĂRTĂCÚȚĂ s. (BOT.) 1. (Coccinia indica) (reg.) curcubetă, curcubețea, tărtănică, tătarcă. 2. v. tâlv. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

TĂRTĂCÚȚĂ s. v. cap. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

tărtăcúță s. f., g.-d. art. tărtăcúței; pl. tărtăcúțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TĂRTĂCÚȚĂ ~e f. Cap de om (prost). /tătarcă + suf. ~uță (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard