TĂBĂCÁR, tăbăcari, s. m. Muncitor specialist în tăbăcitul pieilor; tabac2, timar, argăsitor. – Tabac2 + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TĂBĂCÁR, tăbăcari, s. m. Specialist în tăbăcitul pieilor. – Din tabac2 + suf. -ar. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

TĂBĂCÁR s. argăsitor, (reg.) opincarăș, orgar, tălpar, timar, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubălar, (înv.) solonar, tabac. (~ul se ocupă cu tăbăcitul pieilor.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

tăbăcár s. m., pl. tăbăcári (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TĂBĂCÁR ~i m. Muncitor specializat în tăbăcirea pieilor. /tabac + suf. ~ar (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard