TĂBÂRCĂ, tăbârce, s. f. (Reg.) 1. Par cu care se ridică greutăți; drug. 2. Sarcină, greutate. [Pl. și: tăbârci] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
TĂBÂRCĂ s. v. greu, greutate, încărcătură, pârghie, povară, sarcină. (Sursa: Sinonime )
tăbârcă s. f., g.-d. art. tăbârcii; pl. tăbârci (Sursa: Ortografic )
TĂBÂRCĂ ~ci f. 1) Încărcătură grea; greutate; povară. 2) Par cu ajutorul căruia se ridică greutăți. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
| tăbârcă (pl. -e) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tăbârcă | tăbârca |
| plural | tăbârce | tăbârcele |
| genitiv-dativ | singular | tăbârce | tăbârcei |
| plural | tăbârce | tăbârcelor |
| vocativ | singular | tăbârcă, tăbârco |
| plural | tăbârcelor |
| tăbârcă (pl. -i) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tăbârcă | tăbârca |
| plural | tăbârci | tăbârcile |
| genitiv-dativ | singular | tăbârci | tăbârcii |
| plural | tăbârci | tăbârcilor |
| vocativ | singular | tăbârcă, tăbârco |
| plural | tăbârcilor |
