TÂRNOSÍRE,târnosiri, s. f. Acțiunea de a târnosi și rezultatul ei; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici; târnoseală (1). – V. târnosi. (Sursa: DEX '98 )
TÂRNOSÍRE s. (BIS.) consacrare, sfeștanie, sfințire, târnoseală, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, târnosanie, târnositură. (ă unei biserici.) (Sursa: Sinonime )
târnosíre s. f., g.-d. art. târnosírii; pl. târnosíri (Sursa: Ortografic )
TÂRNOSÍ,târnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. – Din scr. tronosati. (Sursa: DEX '98 )
A TÂRNOSÍ ~ésctranz. (biserici) A supune ritualului de inaugurare. /<sl. tronosati (Sursa: NODEX )
TÂRNOSÍ vb. (BIS.) a consacra, a sfinți. (A ~ o biserică.) (Sursa: Sinonime )
TÂRNOSÍ vb. v. ameți, atinge, bate, boți, chercheli, îmbăta, jegoși, lovi, mânji, mototoli, murdări, păta, șifona, turmenta. (Sursa: Sinonime )
tîrnosí (-sésc, -ít), vb. – 1. A sfinți o biserică. – 2. A se lua de păr, a se părui. Sb., cr. tronosati, din gr. θρόνος „tron” (Miklosich, Fremdw., 133; Cihac, II, 413), cf. mgr. θρονιάζω (Philippide, Principii, 141). Sensul al doilea este rezultatul unei confuzii cu tîrnui (după Bogrea, Dacor., IV, 850, din rus. trimositĭ). – Der. tîrnosanie, s. f. (sfințire); tîrnoseală, s. f. (sfințire; Olt., ceară care rămîne după sfințirea unei biserici și care se păstrează de obicei). (Sursa: DER )
târnosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tirnosésc imperf. 3 sg. târnoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. târnoseáscă (Sursa: Ortografic )
