TÂNDÁLĂ s. m. sing. Om care nu este bun de nici o treabă, care lucrează fără rost sau care își pierde vremea umblând de colo până colo. – Din tândăli (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
TÂNDÁLĂm. pop. Persoană care nu este bună de nimic; om pe care nu te poți bizui. /v. a tândăli (Sursa: NODEX )
tândálă (om care tândălește) s. m. (Sursa: Ortografic )
Tândálă s. pr. m. (Sursa: Ortografic )
tîndálă (-le), s. f. – 1. Prostănac, gogoman, nătărău. – 2. Tip din poveștine populare. Probabil de la tînt, tont cu suf. expresiv. -ală (Pascu, Suf., 238; Pascu, Arch. Rom., VII, 563). Legătura cu mag. tandi „tont” (Cihac, II, 531) sau cu germ. tändeln „a zburda” (Pușcariu, Dacor., I, 238; Bogrea, Dacor., IV, 851) nu este evidentă. – Der. tîndăli, vb. (a lenevi, a trîndăvi); tîndălitură, s. f. (puturoșenie). – Cf. tont, trind. (Sursa: DER )
