TÂLHÁR, tâlhari, s. m. 1. Persoană care comite o tâlhărie; bandit. ♦ Epitet dat unui om ticălos, nemernic. 2. (Fam.) Ștrengar, hoțoman, șmecher. [Var.: (reg.) tălhár s. m.] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TÂLHÁR s. 1. bandit, (franțuzism) brigand, (reg.) furător, robalău, (Transilv.) lotru, (înv.) fur, războinic. (~ de drumul mare.) 2. v. ticălos. (Un ~ de negustor.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

TÂLHÁR s. v. ștrengar. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

tâlhár s. m., pl. tâlhári (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TÂLHÁR ~i m. 1) Persoană care comite jafuri făcând uz de forță; hoț de drumul mare; brigand. 2) pop. Persoană care comite fapte nedemne. 3) fam. Persoană șmecheră și poznașă; hot; hoțoman. /<ung. tolvaj (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

FOAIA-TÂLHÁRULUI s. v. tâlhărea. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

IARBA-TÂLHÁRULUI s. v. orbalț. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PALMA-TÂLHÁRULUI s. v. salată-sălbatică. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

TÂLHAR DE MÁRE s. v. corsar, pirat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard