TÂLHĂRÍE, tâlhării, s. f. Furt însoțit de amenințări sau violență; p. gener. furt, hoție. – Tâlhar + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
TÂLHĂRÍE s. banditism, gangsterism, jaf, (franțu-zism) brigandaj, (înv. și reg.) tâlhărit, (reg.) robălie, (înv.) tâlhărășug, tâlhărire, tâlhărșag, tâlhușag. (Stârpirea ~.) (Sursa: Sinonime )
TÂLHĂRÍE s. v. furat, furătură, furt, haiducie, hoție, pungășeală, pungășie. (Sursa: Sinonime )
tâlhăríe s. f., art. tâlhăría, g.-d. art. tâlhăríei; pl. tâlhăríi, art. tâlhăríile (Sursa: Ortografic )
TÂLHĂRÍE ~i f. Faptă de tâlhar; brigandaj. [G.-D. tâlhăriei] /tâlhar + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
| tâlhărie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tâlhărie | tâlhăria |
| plural | tâlhării | tâlhăriile |
| genitiv-dativ | singular | tâlhării | tâlhăriei |
| plural | tâlhării | tâlhăriilor |
| vocativ | singular | tâlhărie, tâlhărio |
| plural | tâlhăriilor |
