Dex.Ro Mobile
SĂGETĂTÓR, -OÁRE, săgetători, -oare, adj., s. m. I. Adj. 1. Care săgetează, care trimite săgeți. ♦ (Substantivat, în superstiții) Ființă imaginară, duh necurat care provoacă boala numită săgetătură. ♦ Fig. (Despre ochi, privire etc.) Pătrunzător, scrutător, tăios. ♦ Fig. (Despre cuvinte, judecăți, aluzii etc.) Plin de ironie, satiric, usturător. 2. Fig. (Despre mișcări) Iute, repede (și în linie dreaptă). II. S. m. 1. Arcaș. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații; al nouălea semn al zodiacului, reprezentând un om sau un centaur trăgând cu arcul. – Săgeta + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )

SĂGETĂTÓR s. 1. v. arcaș. 2. (ASTRON.; n.pr.; art.) Arcașul (art.). (~ul este numele unei constelații.) (Sursa: Sinonime )

săgetătór adj. m., s. m., pl. săgetătóri; f. sg. și pl. săgetătoáre (Sursa: Ortografic )

SĂGETĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care săgetează. 2) fig. (despre ochi, priviri, vorbe) Care parcă străpunge; pătrunzător; ager; ascuțit. /a săgeta + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

SĂGETĂTÓR2 ~i m. 1) Persoană care trage cu arcul; arcaș. 2) la sing. art. pop. Constelație din emisfera australă; arcașul. ◊ Zodia ~ului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. /a săgeta + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

Săgetătórul s. pr. m. art. (Sursa: Ortografic )

SĂGETĂTORUL (Saggitarius) 1. Constelație zodiacală din emisfera australă, între Scorpion și Capricorn. Conține 146 de stele vizibile, iar în direcția ei se află situat centrul Galaxiei. Se mai numește Arcașul. 2. Al nouălea semn zodiacal, între Scorpion și Capricorn (23 nov.-21 dec.). (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
săgetător   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular săgetător săgetătorul săgetătoare săgetătoarea
plural săgetători săgetătorii săgetătoare săgetătoarele
genitiv-dativ singular săgetător săgetătorului săgetătoare săgetătoarei
plural săgetători săgetătorilor săgetătoare săgetătoarelor
vocativ singular
plural