SÚȘĂ, sușe, s. f. (Livr.) Origine, sursă. ♦ (Med.) Proveniență a unei culturi de microbi; tulpină. – Din fr. souche. (Sursa: DEX '98 )
SÚȘĂ s.f. (Franțuzism) Origine, sursă. ♦ (Med.) Proveniență a unei culturi de (infra) microbi; tulpină. [< fr. souche]. (Sursa: DN )
SÚȘĂ s. f. 1. origine, sursă. 2. (med.) proveniență a unei culturi de (infra)microbi; tulpină. (< fr. souche) (Sursa: MDN )
SÚȘĂ s. v. cotor, matcă. (Sursa: Sinonime )
súșă s. f., g.-d. art. súșei; pl. súșe (Sursa: Ortografic )
| sușă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sușă | sușa |
| plural | sușe | sușele |
| genitiv-dativ | singular | sușe | sușei |
| plural | sușe | sușelor |
| vocativ | singular | sușă, sușo |
| plural | sușelor |
