SUSURÁ, pers. 3 súsură, vb. I. Intranz. (Despre ape curgătoare, frunze; p. ext. despre adierea vântului etc.) A produce un zgomot lin, ușor, monoton și continuu; a murmura. – Din fr. susurrer. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SUSURÁ vb. I. intr. (Despre ape curgătoare, frunze) A produce un zgomot lin și continuu. [P.i. 3 -ră. / < fr. susurrer]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

SUSURÁ vb. intr. (despre ape curgătoare, frunze) a produce un susur. (< fr. susurrer) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

SUSURÁ vb. 1. v. clipoci. 2. v. foșni. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

susurá (-r, át), vb. – A murmura. Fr. susurrer. – Der. susur, s. n. (murmur). Prezenta mr. șușuredz, șușurare, i-a făcut pe Pușcariu 1706 și Pascu, I, 168, să se gîndească că aceste cuvinte reprezintă direct lat. susurrāre. Această ipoteză este foarte puțin probabilă; cuvîntul nu este popular și mr. trebuie să fie o creație expresivă care aparține familiei lui șoșoi. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

susurá vb., ind. prez. 1 sg. súsur, 3 sg. și pl. súsură; conj. prez. 3 sg. și pl. súsure (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A SUSURÁ pers. 3 súsură intranz. (despre ape curgătoare, frunze mișcate de vânt etc.) A produce un zgomot lin, continuu și plăcut; a murmura; a șopoti. /<fr. susurrer, lat. susurrare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard