Dex suspina, suspina, definiţie suspina, dex.ro Mobile

SUSPINÁ, suspín, vb. I. Intranz. 1. A scoate suspine (1); a ofta (adânc sau din greu). 2. A plânge cu suspine (2). 3. A dori foarte mult, a tânji după ceva. – Lat. suspirare. (Sursa: DEX '98 )

suspiná (-n, -át), vb. – A ofta din greu. – Mr. suschir(are). Lat. suspῑrāre (Pușcariu 1704; REW 8489), cf. it. sospirare, prov. sospirar, fr. soupirer. De uz cvasi general, e cuvînt rar în SV (ALR, I, 85). – Der. suspin, s. n. (oftat, suspinare), deverbal, poate anterior rom., cf. it. sospiro, logud. suspiru, prov. sospir, fr. soupir, cat. suspir; suspinător, s. m. (adorator, pretendent). (Sursa: DER )

suspina verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) suspina	suspinare	suspinat	suspinând	singular	plural
		(a) suspina	suspinare	suspinat	suspinând	suspină	suspinați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	suspin	(să) suspin	suspinam	suspinai	suspinasem
	a II-a (tu)	suspini	(să) suspini	suspinai	suspinași	suspinaseși
	a III-a (el, ea)	suspină	(să) suspine	suspina	suspină	suspinase
plural	I (noi)	suspinăm	(să) suspinăm	suspinam	suspinarăm	suspinaserăm, suspinasem*
	a II-a (voi)	suspinați	(să) suspinați	suspinați	suspinarăți	suspinaserăți, suspinaseți*
	a III-a (ei, ele)	suspină	(să) suspine	suspinau	suspinară	suspinaseră

* Formă nerecomandată