SUSPICIONÁ vb. I. tr. A suspecta. [Pron. -ci-o-. / cf. it. sospicciare]. (Sursa: DN )
SUSPICIONÁ vb. tr. a suspecta. (după it. sospicciare, lat. suspicere) (Sursa: MDN )
SUSPICIONÁ vb. v. bănui, suspecta. (Sursa: Sinonime )
suspicioná vb., ind. prez. 1 sg. suspicionéz, 3 sg. și pl. suspicioneáză (Sursa: Ortografic )
| suspiciona verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) suspiciona | suspicionare | suspicionat | suspicionând | singular | plural |
| suspicionează | suspicionați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | suspicionez | (să) suspicionez | suspicionam | suspicionai | suspicionasem |
| a II-a (tu) | suspicionezi | (să) suspicionezi | suspicionai | suspicionași | suspicionaseși |
| a III-a (el, ea) | suspicionează | (să) suspicioneze | suspiciona | suspicionă | suspicionase |
| plural | I (noi) | suspicionăm | (să) suspicionăm | suspicionam | suspicionarăm | suspicionaserăm, suspicionasem* |
| a II-a (voi) | suspicionați | (să) suspicionați | suspicionați | suspicionarăți | suspicionaserăți, suspicionaseți* |
| a III-a (ei, ele) | suspicionează | (să) suspicioneze | suspicionau | suspicionară | suspicionaseră |
* Formă nerecomandată
