SUSPENSÍV, -Ă, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspendă, care oprește punerea în execuție a unei dispoziții, a unei prevederi etc. – Din fr. suspensif. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SUSPENSÍV, -Ă adj. Care suspendă, care oprește punerea în execuție. [< fr. suspensif]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

SUSPENSÍV, -Ă adj. care determină o suspensie (1). (< fr. suspensif) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

SUSPENSÍV, -Ă, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspendă punerea în execuție, care oprește, care amână. ◊ (În sistemul politic capitalist) Veto suspensiv = drept pe care îl are șeful statului de a refuza sancționarea unei legi votate de parlament. – După fr. suspensif. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

suspensív adj. m., pl. suspensívi; f. sg. suspensívă, pl. suspensíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

SUSPENSÍV ~ă (~i, ~e) jur. Care suspendă punerea în execuție a unei hotărâri, a unei dispoziții etc. /<fr. suspensif (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard