SUSPECTÁ,suspectez, vb. I. Tranz. A bănui pe cineva de ceva rău, a socoti drept suspect; a pune la îndoială ceva. – Din fr. suspecter. (Sursa: DEX '98 )
SUSPECTÁvb. I. tr. A bănui pe cineva de ceva (rău). ♦ A se îndoi de ceva, a pune la îndoială ceva. [< fr. suspecter]. (Sursa: DN )
SUSPECTÁvb. tr. a bănui pe cineva de ceva (rău). ◊ a se îndoi de ceva, a pune la îndoială; suspiciona. (< fr. suspecter) (Sursa: MDN )
SUSPECTÁ vb. a bănui, (înv. și pop.) a prepune, (înv.) a suspiciona, (A ~ pe cineva de ceva reprobabil.) (Sursa: Sinonime )
suspectá vb., ind. prez. 1 sg. suspectéz, 3 sg. și pl. suspecteáză (Sursa: Ortografic )
SUSPÉCT, -Ă,suspecți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este bănuit, care dă de bănuit; care inspiră neîncredere, de care trebuie să te ferești; dubios, îndoielnic. – Din fr. suspect, lat. suspectus. (Sursa: DEX '98 )
A SUSPECTÁ ~éztranz. A bănui de ceva rău; a considera suspect. /<fr. suspecter (Sursa: NODEX )
SUSPÉCT, suspectă (suspecți, suspecte) Care dă de bănuit; care inspiră îndoieli; de valoare incertă; dubios; îndoielnic; echivoc. Informație ~tă. /<fr. suspect (Sursa: NODEX )
SUSPÉCT, -Ăadj. Care inspiră neîncredere, bănuieli. ♦ Îndoielnic, dubios. [Cf. fr. suspect, lat. suspectus]. (Sursa: DN )
SUSPÉCT, -Ăadj. care inspiră neîncredere, bănuieli. ◊ îndoielnic, dubios. (< fr. suspect, lat. suspectus) (Sursa: MDN )
SUSPÉCT adj. 1. dubios, (astăzi rar) problematic. (O persoană ~.)2. v. interlop. 3. v. dubios. 4. dubios, veros. (Afaceri, speculații ~.) (Sursa: Sinonime )
Suspect ≠ nebănuit (Sursa: Antonime )
suspéct adj. m., pl. suspécți; f. sg. suspéctă, pl. suspécte (Sursa: Ortografic )
