SURZÍRE s. f. Faptul de a surzi. – V. surzi. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

surzíre s. f., g.-d. art. surzírii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

SURZÍ, surzesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și pierde parțial sau total auzul; a deveni surd. 2. Tranz. A face ca cineva să își piardă auzul, a face pe cineva surd; p. ext. a ameți, a zăpăci. – Din surd. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A SURZÍ ~ésc tranz. pop. v. A ASURZI. /Din surd (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

SURZÍ vb. (MED.) a asurzi. (A ~ de tot.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

surzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surzésc, imperf. 3 sg. surzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. surzeáscă; ger. surzínd (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

asurzésc și surzésc v. intr. (lat. surdéscere, it. assordire, fr. assourdir). Devin surd: am asurzit de atîta zgomot. V. tr. Fac surd: m´aĭ asurzit cu atîtea țipete. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard