Dex surprinde, surprinde, definiţie surprinde, dex.ro Mobile

A fura (cuiva) o sărutare (sau un sărut) = a săruta pe furiș sau prin surprindere, fără voia persoanei respective
A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău)
A prinde (pe cineva) cu mâța (sau cu mâna) în sac = a surprinde (pe cineva) în momentul când săvârșește o faptă rea
A prinde (pe cineva) cu mâța în sac = a surprinde, a descoperi pe cineva care caută să înșele, să mintă
A prinde (sau a surprinde) mișcarea = a înțelege repede desfășurarea unei acțiuni sau rostul ei ascuns
A ridica sprâncenele (sau din sprâncene) = a privi mirat, a arăta surprindere, nedumerire sau nemulțumire
A sări (ca) ars = a sări repede (de surprindere, de spaimă, de indignare)
Când colo = (exprimând o surprindere) de fapt, în realitate
Pe negândite = în mod neașteptat, deodată; prin surprindere

SURPRÍNDE, surprínd, vb. III. Tranz. 1. A prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt. ♦ A găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere. 2. A mira, a uimi, a ului. 3. A băga de seamă, a observa (pe furiș), a sesiza; a remarca; a descoperi în mod brusc. – Din fr. surprendre (după prinde). (Sursa: DEX '98 )

SURPRÍNDE vb. III. tr. 1. A prinde pe cineva asupra unei fapte pe care intenționează s-o săvârșească pe ascuns. ♦ (Mil.) A cuceri pe neașteptate. 2. A mira, a uimi. 3. A observa (pe furiș); a descoperi. [P.i. surprínd, conj. -dă. / < fr. surprendre, după prinde]. (Sursa: DN )

SURPRÍNDE vb. tr. 1. a prinde pe cineva asupra unei fapte pe care intenționează s-o săvârșească pe ascuns. ◊ (mil.) a cuceri pe neașteptate. 2. a mira, a uimi. 3. a observa (pe furiș); a descoperi. (după fr. surprendre) (Sursa: MDN )

SURPRÍNDE vb. 1. a găsi. (Moartea l-a ~ în somn.) 2. a prinde, (înv. și reg.) a pripi, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (L-a ~ asupra faptului) 3. a ajunge, a apuca, a prinde. (Ploaia i-a ~ în câmp.) 4. v. uimi. 5. v. epata. 6. v. frapa. (Sursa: Sinonime )

A SURPRÍNDE surprínd tranz. 1) (persoane) A prinde fără veste (asupra unui fapt); a prinde în flagrant delict. 2) A lua pe neașteptate; a prinde pe nepregătite. 3) A impresiona prin ceva neprevăzut. 4) (manifestări, acțiuni ale oamenilor) A descoperi pe neașteptate. ~ o conversație. [Sil. sur-prin-] /<fr. surprendre (Sursa: NODEX )

surprinde verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) surprinde	surprindere	surprins	surprinzând	singular	plural
		(a) surprinde	surprindere	surprins	surprinzând	surprinde	surprindeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	surprind, surprinz	(să) surprind, surprinz	surprindeam	surprinsei	surprinsesem
	a II-a (tu)	surprinzi	(să) surprinzi	surprindeai	surprinseși	surprinseseși
	a III-a (el, ea)	surprinde	(să) surprindă, surprinză	surprindea	surprinse	surprinsese
plural	I (noi)	surprindem	(să) surprindem	surprindeam	surprinserăm	surprinseserăm, surprinsesem*
	a II-a (voi)	surprindeți	(să) surprindeți	surprindeați	surprinserăți	surprinseserăți, surprinseseți*
	a III-a (ei, ele)	surprind	(să) surprindă, surprinză	surprindeau	surprinseră	surprinseseră

* Formă nerecomandată