SÚRLĂ,surle, s. f. 1. Instrument muzical popular de suflat, în formă de fluier, cu mai multe orificii și cu ancie dublă, întrebuințat în trecut mai ales în armată. ◊ Loc. adv. Cu surle = cu zgomot mare, cu scandal. 2. (Reg.) Râtul porcului; p. ext. porc. 3. Colibă (în câmp), de obicei improvizată, de formă conică, construită din pari de lemn și acoperită cu stuf, paie, fân sau coceni. – Din scr. surla, bg. zurla. (Sursa: DEX '98 )
SÚRLĂ s. v. bot, rât. (Sursa: Sinonime )
súrlă (-le), s. f. – 1. Trompetă, goarnă. – 2. Rîtul porcului. – 3. Grămadă de lemne așezată în formă de piramidă. – 4. Colibă de formă conică. – Var. 2 zurnă. Mr. surlă, zurnă, megl. surlă. Tc. surna, zurna (per. surna, cuman. suruna), prin intermediul sl., cf. sb., cr. surla „flaut”, pol. surma, rus. surna (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 381; Șeineanu, II, 331; Lokotsch 1952), ngr. ζουρνᾶς, σούρλα, bg. zurla „rît”, alb. zurnë. Formele cu l (ngr., bg., sb.) ar putea proveni din rom., cf. Candrea, Elemente, 403. – Der. surlar (var. surlaș, surmaci, sîrmaci), s. m. (trompetist, cîntăreț din surlă), ultimele var. direct din tc. (Sursa: DER )
súrlă s. f., g.-d. art. súrlei; pl. súrle (Sursa: Ortografic )
SÚRLĂ1 ~ef. (în trecut) Instrument muzical de suflat, asemănător fluierului, dar cu ancie dublă și cu un capăt lărgit în formă de pâlnie. /<bulg. zurla, sb. surla, turc. zurna (Sursa: NODEX )
SÚRLĂ2 ~ef. Bot de porc; rât. /<bulg. zurla, sb. surla, turc. zurna (Sursa: NODEX )
