SURGHIUNÍT, -Ă, surghiuniți, -te, s. m. și f. Persoană exilată; proscris. – V. surghiuni. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SURGHIUNÍT adj. v. alungat, gonit, izgonit. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

SURGHIUNÍT adj., s. (JUR.) 1. adj., s. v. exilat. 2. s. v. deportat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

SURGHIUNÍ, surghiunesc, vb. IV. Tranz. A exila, a deporta, a proscrie. ♦ Fig. A izgoni, a alunga. – Din surghiun. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A SURGHIUNÍ ~ésc tranz. înv. 1) A trimite în surghiun; a exila; a deporta. 2) fig. A sili să trăiască printre străini; a izgoni; a alunga. /Din surghiun (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

SURGHIUNÍT ~tă (~ți, ~te) m. și f. înv. Persoană supusă surghiunului; exilat; deportat. [Sil. -ghiu-] /v. a surghiuni (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

SURGHIUNÍ vb. (JUR.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din țară.) 2. v. deporta. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

SURGHIUNÍ vb. v. alunga, depărta, goni, izgoni, îndepărta. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

surghiuní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surghiunésc, imperf. 3 sg. surghiuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. surghiuneáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard