Dex sura, sura, definiţie sura, dex.ro Mobile

(A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit
A (nu-) și cunoaște (sau vedea, ști) lungul nasului = a (nu-) și da seama cât e în stare să facă cu puterile proprii; a (nu-) și da seama de măsura pe care trebuie s-o păstreze față de alții; a (nu) se comporta cuviincios
A aduce (părinților) noră pe cuptor = a se însura
A avea o gură cât o șură = a vorbi mult și tare
A crește dunăre = a crește peste măsură
A fi in dârdora însurătorii = a) a ține cu orice preț să se însoare; b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei
A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva; a exagera
A lua măsura (sau măsuri) = a fixa prin măsurători exacte dimensiunile necesare pentru a confecționa un obiect
A mânca banii (sau paralele, averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură
A măsura pe cineva (sau a măsura cuiva ceva) pe spinare = a bate, a lovi (pe cineva)
A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură
A nu (mai) avea număr = a fi peste măsură de numeros
A prinde (sau a surprinde) mișcarea = a înțelege repede desfășurarea unei acțiuni sau rostul ei ascuns
A privi (sau a măsura cu ochii) pe cineva de sus în (sau până) jos și de jos în (sau până) sus = a examina (pe cineva) cu atenție sau cu neîncredere
A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț
A pune în ghips = a imobiliza un membru sau o parte a corpului (care prezintă o fractură sau o fisură) cu ajutorul unui pansament făcut din ghips
A râde (sau a surâde, a zâmbi) strâmb = a râde (sau a surâde, a zâmbi) în silă, forțat, nesincer
A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură
A răsări ca ciupercile (după ploaie) = a se înmulți peste măsură, a apărea în număr mare
A scoate (pe cineva) din circulație = a obosi peste măsură (pe cineva), a extenua
A scoate (pe cineva) din răbdare (sau din răbdări) = a supăra, a enerva, a indispune (pe cineva) peste măsură
A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) înfuria peste măsură
A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă
A se prinde surate = (despre femei) a lega între ele o prietenie trainică
A se înarma cu răbdare = a-și impune răbdare, a aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor
A se închina pântecului = a fi peste măsură de lacom, a trăi numai pentru mâncare
A se întinde ca o pomană țigănească = a se desfășura, a se extinde pe un spațiu mai mare decât ar fi necesar; a dura prea mult în timp
A se întrece cu șaga = a întrece măsura, a exagera
A sta cu mâinile în sân (sau încrucișate, la brâu, cu brațele încrucișate) = a) a sta în inactivitate; b) a nu lua nici o măsură, a nu întreprinde nimic, a nu interveni
A trece în revistă = a) a inspecta trupele adunate în acest scop (într-o anumită formație); b) a lua în considerație fapte, evenimente în succesiunea și desfășurarea lor
A(-i) netezi cuiva calea = a înlesni, a ușura cuiva ceva
A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rușinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, rușine etc.) (Adverbial; ) Din cale-afară, peste măsură
A-i mânca sufletul (cuiva) = a supăra, a necăji, a chinui (pe cineva) peste măsură
A-și da măsura = a-și manifesta talentul, priceperea în realizări concrete; arăta totalitatea resurselor de care dispune, a dovedi că este capabil să facă, să realizeze ceva
A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcând confidențe cuiva
A-și măsura puterile = a se lua la întrecere în luptă
Asta e prea-prea = asta întrece măsura
Cu aceeași măsură = în același fel
Cu măsură = în limite acceptabile, moderat, chibzuit
Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura
Cu pânzele întinse = (despre ambarcații) cu pânzele desfășurate
Cu scumpătate = cu măsură, în mod cumpătat; cu exactitate, cu scrupulozitate, cu mare grijă
Cu timpul = cu încetul, treptat, pe măsură ce trece vremea
Cu treabă = cu rost, cu socoteală, cu rânduială, cu măsură
Cu ușurare = împăcat sufletește, mulțumit
Cum poate (sau pot, poți etc.) = pe măsura posibilităților
Câtuș (sau cât) de puțin = nici în cea mai mică măsură; deloc, nicidecum
Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, neobișnuit, foarte
Flăcău (sau holtei, fecior) tomnatic = bărbat trecut de tinerețe și rămas neînsurat
La cât mi-a sta norocul = în ce măsură voi fi favorizat de soartă

SUR, -Ă, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediară între alb și negru sau care rezultă dintr-un amestec de alb și negru; cenușiu; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu părul sur (1). ♦ Sură de stepă = rasă de taurine indigenă, de culoare cenușie sau vânătă, care prezintă o mare rezistență și pretenții reduse de hrană. 2. (Despre cer, nori, văzduh) Lipsit de lumină, de strălucire; încețoșat, tulbure; Fig. posomorât, mohorât. 3. (Despre părul oamenilor; p. ext. despre oameni) Cărunt. ♦ Fig. (Rar) Bătrân, străvechi; îndepărtat. – Din bg., scr. sur. (Sursa: DEX '98 )

ȘÚRĂ1, șure, s. f. Construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. [Pl. și: șuri] – Din germ. dial. Schur. (Sursa: DEX '98 )

SUR1 ~ă (~i , ~e) 1) Care este de culoare intermediară între alb și negru; de culoarea cenușii; cenușiu; gri. Costum ~. Pasăre ~ă. 2) (despre cer) Care este acoperit de nori; înnorat; noros. 3) (despre păr) Care este încărunțit; cărunt. 4) fig. (despre oameni) Care are fire albe în păr; cărunt. /<bulg., sb. sur (Sursa: NODEX )

ȘÚRĂ ~i f. Construcție într-o gospodărie țărănească care servește pentru depozitarea nutrețului, a cerealelor etc. ◊ A căsca o gură cât o ~ a deschide larg gura. A avea o gură cât o ~ a) a avea gură mare; b) a vorbi mult și zgomotos; a fi guraliv. [G.-D. șurii; Pl. și șure] /<germ. Schur, săș. Schyren (Sursa: NODEX )

SUR adj. 1. v. cenușiu. 2. întunecat, mohorât, sumbru, (pop.) suriu. (Haină de nuanță ~.) 3. v. cărunt. 4. vânăt. (Cal ~.) 5. încețoșat, neclar, tulbure, (reg.) suriu. (Un văzduh ~.) (Sursa: Sinonime )

sur (-ră), adj. Gri. Sl., cf. bg., sb., cr. sur, rus. ser (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 380; Conev 97). După Tiktin, din lat. syrus „sirian”, legat de it. soro, fr. saure; dar nu este sigur că cuvintele it. și fr. au această origine și nici nu se cunoaște o culoare gri specifică Siriei. Der. suraia, s. f. (nume de vacă); suran, s. m. (nume de bou); suriu, adj. (gri, cenușiu, încărunțit, înspicat); surchea, s. f. (nume de animal), din mag. szürke „gri” (Ruffini 101); suri, vb. (a colora în gri); surilă, s. m. (nume de bou); însuri, vb. (a încărunți). (Sursa: DER )

șúră (șuri), s. f. – 1. Grînar, hambar. – 2. Adăpost, refugiu. Germ. Scheuer, prin intermediul rut. šura (Diez, Gramm., I, 129; Tiktin; Bogrea, Dacor., IV, 849), săs. Schyren (Mîndrescu 92; Borcea 214), mag. csúr (Cihac, II, 529; Gáldi. Dict., 196). (Sursa: DER )

sur adjectiv		masculin		feminin
sur adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	sur	surul	sură	sura
nominativ-acuzativ	plural	suri	surii	sure	surele
genitiv-dativ	singular	sur	surului	sure	surei
genitiv-dativ	plural	suri	surilor	sure	surelor
vocativ	singular	surule		suro
vocativ	plural	surilor		surelor

sura substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	sura	sura
nominativ-acuzativ	plural	sure	surele
genitiv-dativ	singular	sure	surei
genitiv-dativ	plural	sure	surelor
vocativ	singular	suro
vocativ	plural	surelor

sură

Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

șură (pl. șure) substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	șură	șura
nominativ-acuzativ	plural	șure	șurele
genitiv-dativ	singular	șure	șurei
genitiv-dativ	plural	șure	șurelor
vocativ	singular	șură, șuro
vocativ	plural	șurelor

șură (pl. șuri) substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	șură	șura
nominativ-acuzativ	plural	șuri	șurile
genitiv-dativ	singular	șuri	șurii
genitiv-dativ	plural	șuri	șurilor
vocativ	singular	șură, șuro
vocativ	plural	șurilor