SUPREMAȚÍE, supremații, s. f. Superioritate absolută unită cu autoritate și putere; poziție dominantă; preponderență. – Din fr. suprématie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
SUPREMAȚÍE s.f. Superioritate; predominanță; prioritate. [Gen. -iei . / cf. fr. suprématie ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
SUPREMAȚÍE s. f. superioritate absolută; poziție dominantă; preponderență. (< fr. suprématie ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
SUPREMAȚÍE s. 1. v. autoritate . 2. v. control . 3. v. preponderență . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
supremáție s. f. (sil. -pre -), art. supremáția, g.-d. art. supremáției; pl. supremáții, art. supremáțiile (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
SUPREMÁȚIE ~i f. Situație exclusivă, bazată pe putere supremă; poziție dominantă. [G.-D. supremației; Sil. su-pre- ] /<fr. suprématie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
supremație substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular supremați e supremați a plural supremați i supremați ile genitiv-dativ singular supremați i supremați ei plural supremați i supremați ilor vocativ singular supremați e, supremați o plural supremați ilor
