SUPLIMENTÁ, suplimentez, vb. I. Tranz. A adăuga la cantitatea inițială o cantitate suplimentară. – Din supliment. (Sursa: DEX '98 )
SUPLIMENTÁ vb. I. tr. A face, a da un supliment; a completa, a adăuga, a împlini. [< fr. supplémenter]. (Sursa: DN )
SUPLIMENTÁ vb. tr. a completa, a adăuga, a împlini. (< fr. supllémenter) (Sursa: MDN )
suplimentá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. suplimentéz, 3 sg. și pl. suplimenteáză (Sursa: Ortografic )
| suplimenta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) suplimenta | suplimentare | suplimentat | suplimentând | singular | plural |
| suplimentează | suplimentați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | suplimentez | (să) suplimentez | suplimentam | suplimentai | suplimentasem |
| a II-a (tu) | suplimentezi | (să) suplimentezi | suplimentai | suplimentași | suplimentaseși |
| a III-a (el, ea) | suplimentează | (să) suplimenteze | suplimenta | suplimentă | suplimentase |
| plural | I (noi) | suplimentăm | (să) suplimentăm | suplimentam | suplimentarăm | suplimentaserăm, suplimentasem* |
| a II-a (voi) | suplimentați | (să) suplimentați | suplimentați | suplimentarăți | suplimentaserăți, suplimentaseți* |
| a III-a (ei, ele) | suplimentează | (să) suplimenteze | suplimentau | suplimentară | suplimentaseră |
* Formă nerecomandată
