SUPERBÍE s. f. (Livr.) Mândrie, trufie, orgoliu. – Din lat. superbia. Cf. it. superbia. (Sursa: DEX '98 )
SUPERBÍE s.f. (Liv.) Orgoliu, îngâmfare; insolență. [< lat. superbia]. (Sursa: DN )
SUPERBÍE s. f. orgoliu, îngâmfare, trufie; mândrie. (< lat., it. superbia) (Sursa: MDN )
SUPERBÍE s. v. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate. (Sursa: Sinonime )
superbíe s. f., art. superbía, g.-d. art. superbíei; pl. superbíi (Sursa: Ortografic )
| superbie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | superbie | superbia |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | superbii | superbiei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | superbie, superbio |
| plural | — |
