SUPĂRĂTÓR, -OÁRE, supărători, -oare, adj. (Și adverbial) Care supără, contrariază, deranjează; jenant, neplăcut. ♦ Plicticos, plictisitor. – Supăra + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

SUPĂRĂTÓR1 adv. Într-un mod care provoacă supărare. /a supăra + ~ător (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

SUPĂRĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care supără; în stare să irite sau să enerveze; enervant; iritant; agasant. 2) rar Care plictisește; care provoacă plictiseală; plicitisitor. /a (se) supăra + ~ător (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

SUPĂRĂTÓR adj. 1. v. neplăcut. 2. v. incomod. 3. v. penibil. 4. v. enervant. 5. v. chinuitor. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

supărătór adj. m., pl. supărătóri; f. sg. și pl. supărătoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard