Dex.Ro Mobile
Vezi 50 expresii

SUPÁ, supez, vb. I. Intranz. A lua masa seara târziu (după un spectacol). – Din fr. souper. (Sursa: DEX '98 )

SUPĂRÁ, súpăr, vb. I. 1. Refl. și tranz. A avea sau a provoca cuiva o neplăcere; a (se) mâhni, a (se) necăji, a (se) amărî, a (se) întrista. 2. Tranz. A stingheri, a incomoda, a deranja, a stânjeni. ♦ A chinui, a provoca o durere (fizică ușoară); a jena. 3. Refl. și tranz. A (se) întărâta, a (se) mânia, a (se) irita. – Lat. superare „a întrece”, „a învinge”. (Sursa: DEX '98 )

A SE SUPĂRÁ mă súpăr intranz. A-și manifesta nemulțumirea (față de acțiunile sau vorbele cuiva) printr-o atitudine rezervată sau ostilă; a se mânia. ◊ ~ foc a se supăra foarte tare. /<lat. superare (Sursa: NODEX )

A SUPÁ ~éz tranz. livr. A cina târziu (după o reprezentație). /<fr. souper (Sursa: NODEX )

A SUPĂRÁ súpăr tranz. 1) A face să se supere; a mânia. 2) A nu lăsa să lucreze normal sau să se odihnească în liniște. 3) (despre încălțăminte și despre îmbrăcăminte) A incomoda la mișcare. Mă supără un pantof. /<lat. superare (Sursa: NODEX )

SUPÁ vb. I. intr. A cina, a lua masa seara târziu (după ieșirea de la un spectacol). [< fr. souper]. (Sursa: DN )

SUPÁ vb. intr. a lua masa de seară (după un spectacol). (< fr. souper) (Sursa: MDN )

SUPÁ vb. v. cina. (Sursa: Sinonime )

SUPĂRÁ vb. 1. (pop. și fam.) a se burzului, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Transilv.) a se spulbera, (fam.) a se îmbufna, a se zborși, (fam. fig.) a se zbârli, (arg.) a se șucări. (S-a ~ tare pe el.) 2. v. certa. 3. v. înciuda. 4. v. mâhni. 5. v. nemulțumi. 6. v. enerva. 7. v. deranja. 8. a se ofensa, (livr. și fam.) a se ofusca, (fam. fig.) a se șifona. (Ce te-ai ~ așa?!) 9. v. jena. 10. v. chinui. (Sursa: Sinonime )

SUPĂRÁ vb. v. asupri, bate, birui, conjura, cotropi, exploata, implora, invada, împila, împovăra, încălca, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, plictisi, prigoni, sătura, tiraniza, urgisi, urî. (Sursa: Sinonime )

A (se) supăra ≠ a (se) împăca (Sursa: Antonime )

supărá (-r, -at), vb. 1. (Înv.) A întrece, a obosi, a învinge: pe unii i-au supărat cu pedeapsă (N. Costin); supărat de străinătate (S. Ludescu). – 2. A împovăra, a îngreuna. – 3. A stingheri. – 4. A necăji, a amărî. – 5. A plictisi, a urî. – 6. (Refl., înv.) A se plictisi, a se obosi, a nu mai putea. – 7. (Refl.) a se înfuria, a se întărîta, a se înverșuna. – Mr. șupăr(are) „a-și rîde de”. Lat. sŭpĕrāre „a depăși, a întrece” (Cipariu, Gram., 33; Cihac, I, 19; Philippide, Principii, 48; Șeineanu, Semasiol., 126; Pușcariu 1096; Pascu, I, 164; REW 8458; Bogrea, Dacor., III, 415), cf. it. soprare, prov., cat., sp., port. sobrar. Din sensul de „a întrece” s-a dezvoltat cel de „a lua prea mult în seamă” sau „a avea mai mult decît se poate suporta”; cf. pentru evoluția semantică fr. outrer „a trece mai departe” și „a insulta” (Candrea), fr. excéder „a întrece” și „a obosi”, ca și asupri. Celelalte explicații nu sînt convingătoare din sl. sąprĭ „adversar” (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 380); din rut. supra „ceartă” (Domaschke 114), de la un rut. *suprati „care din nefericire nu a putut fi întîlnit” (Byhan 341); de la asupra (Crețu 372). Der. supăr, s. n. (înv., oboseală, trudă, necaz, chin); supărăcios, adj. (care se supără; stingheritor); supărăciune, s. f. (boală la oi; cf. cotonogeală); supăralnic (var. supărelnic), adj. (iritabil, irascibil); supărare, s. f. (necaz, neplăcere, belea; amărăciune, contrarietate; tristețe; Trans., epilepsie); supărător, adj. (care supără, neplăcut, stingheritor); nesupărat, adj. (liber, nestînjenit). (Sursa: DER )

supá vb., ind. prez. 1 sg. supéz, 3 sg. și pl. supeáză (Sursa: Ortografic )

supărá vb., ind. prez. 1 sg. súpăr, 3 sg. și pl. súpără (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
supa   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) supa supare supat supând singular plural
supea supați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) supez (să) supez supam supai supasem
a II-a (tu) supezi (să) supezi supai supași supaseși
a III-a (el, ea) supea (să) supeze supa supă supase
plural I (noi) supăm (să) supăm supam suparăm supaserăm, supasem*
a II-a (voi) supați (să) supați supați suparăți supaserăți, supaseți*
a III-a (ei, ele) supea (să) supeze supau supa supaseră
* Formă nerecomandată

supăra   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) supăra supărare supărat supărând singular plural
supără supărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) supăr (să) supăr supăram supărai supărasem
a II-a (tu) superi (să) superi supărai supărași supăraseși
a III-a (el, ea) supără (să) supere supăra supără supărase
plural I (noi) supărăm (să) supărăm supăram supărarăm supăraserăm, supărasem*
a II-a (voi) supărați (să) supărați supărați supărarăți supăraserăți, supăraseți*
a III-a (ei, ele) supără (să) supere supărau supăra supăraseră
* Formă nerecomandată